Exista o lege universal valabila,,nimic nu se pierde,nimic nu se castiga,totul se transforma”pe care se pare ca o ignoram cu desavarsire in ultimul timp.In trecerea timpului omul si-a lasat amprenta in toate mediile naturale prin interventiile sale distructive,uitand sa puna ceva in loc.Revolutia economica a adus un nivel de trai mai ridicat dar cu sacrificii imense din partea mediului natural care se pierde tot mai mult.Natura ne-a oferit bogatii si resurse greu de masurat pe care cu aviditate am exploatat-o fara sa ne imaginam ca am putea ajunge vreodata la fundul sacului si ca nepasarea noastra poate sa ne arunce in vremuri pline de intuneric si lipsuri vitale.
Activitatile necontrolate riguros si cu simt de raspundere pentru viata ulterioara a pamantului au dezlantuit fenomene catastrofale cu care natura ne previne ca viata omului poate deveni un calvar.
Lacomia noastra pentru terenuri mai mari indiferent de pozitia geofizica,sau lipsa de discernamant in taierea copacilor au croit un nou aspect naturii si au stricat un echilibru natural ducand la o harta noua artificial faurita,dar care nu mai apara interesele acestui locuitor al terei numit om.
Tarziu s-a realizat cantitatea mare de deseuri si factorii de poluare creati de tehnicile umane si pana acum putini sunt aceea care s-au gandit cu temeinicie la reciclare si refolosire a materialelor aruncate.
Greu se hotarasc oamenii sa investeasca in metode de cecetare pentru aflarea a noi surse si resurse de energie sau produse care in timp sa nu distruga si putinul care ne-a mai ramas.
E atat de usor sa-ti propui sa faci ceva pentru locul in care traiesti dar e atat de greu sa plantezi un pom,o floare,sa arunci o hartie la cos sau sa strangi frunzele toamnei la tulpina unui copac.
E timpul sa ne gandim serios la educatia generatiei urmatoare si sa gasim o cale prin care sa-i invatam pe cei care ne urmeaza sa respecte si sa pastreze natura si sa o protejeze mai mult decat noi,